Infidelitatea la barbati -cauze

Tradarea si infidelitatea sunt doua dintre cuvintele cele mai grele ale limbii romane. Sunt lucrurile de care se tem majoritatea cuplurilor, iar pentru multi reprezinta sfarsitul unei relatii. Pentru femeile care sunt la capatul "receptor" al infidelitatii, sentimentele rezultate - de la durere sfasietoare la oroare - sunt umilitoare, degradante, covarsitoare. In cazul in care actul infidelitatii le este adus la cunostinta pe neasteptate, se poate vorbi chiar de un soc - daca intr-adevar afla pe neasteptate. Cei mai multi dintre barbatii infideli sunt suspectati de partenerele lor si, cu exceptia cazurilor in care barbatul traieste o viata secreta in paralel, femeia isi da seama cand ceva este in neregula. Cu toate acestea, e nevoie de curaj pentru a discuta despre o relatie extraconjugala si consecintele acesteia, si multe femei prefera sa traiasca intr-o versiune incetosata a relatiei lor, decat sa ii puna capat.
De cele mai multe ori, lucrurile urmeaza un anumit tipar. Perechi casatorite de ani de zile, cu copii, incep sa isi piarda interesul fata de cel de alaturi, desi continua sa se iubeasca. Cum acest proces are loc treptat, nici unul dintre ei nu realizeaza imediat ce se intampla sau il pun pe seama obisnuintei, rutinei, oboselii etc. Femeia isi va face un program separat de al sotului - care nu obiecteaza - , organizeaza seri doar cu prietenele ei, are grija de copii, petrece mult timp vorbind la telefon cu amicele sale, la cumparaturi sau la o sala de fitness (poate fi vorba de orice fel de preocupari, ceea ce este important este ca femeia nu se mai percepe ca facand parte dintr-un cuplu, cei doi nu mai au activitati comune). Chiar daca cei doi au avut si pana atunci stiluri de viata diferite si cercuri de prieteni separate, asta nu inseamna ca au mai calcat pragul (in)fidelitatii.
Brusc, el incepe sa intarzie acasa, sa isi petreaca mai mult timp la birou decat de obicei, este mai greu de gasit la telefon. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca incepe sa fie preocupat de infatisarea lui exterioara, urmeaza o dieta sau incepe sa faca sport, isi alege vestimentatia cu mare atentie si isi schimba parfumul. Viata sexuala a acestui cuplu poate ajunge de la "rara" la "aproape inexistenta", si, din nou, cei doi nu acorda atentie acestui lucru sau il pun pe seama programelor diferite, ritmurilor de viata opuse sau oboselii acumulate peste zi. Pana la urma, femeia (de cele mai multe ori) realizeaza ca a devenit atat de absorbita de sine, de educatia copiilor, de serviciul ei sau de programul din afara serviciului, incat nu mai reuseste sa gaseasca loc sotului in viata ei. Ajunge sa gandeasca ca el poate avea o aventura extramaritala, dar atata timp cat nu cerseste atentie sau sex, este multumita. Abia in momentul in care el o anunta ca doreste sa se desparta, ea va intelege gravitatea situatiei.
Multe dintre cuplurile care se recunosc in aceasta descriere generala vor ramane impreuna. El va marturisi ca intr-adevar avea o amanta, foarte probabil o colega de birou care il placea si ii martusise acest lucru. Fara a fi o vorba de o dezlantuire de pasiune, relatia extraconjugala va incerca sa refaca sau sa copieze tiparul relatiei cu sotia. El isi viziteaza amanta, ea ii gateste si apoi se uita la unf ilm impreuna. Isi impartasesc problemele zilnice, asculta muzica - toate acele maruntisuri pe care oamenii le fac la inceputul unei relatii, inainte ca lucrurile sa se complice.
Aceste lucruri se intampla foarte simplu, explica psihologii. Multi barbati se simt respinsi atunci cand partenerele devin din ce in ce mai ocupate, datorita vietii profesionale sau aparitiei copiilor. Barbatii nu inteleg intotdeauna ce se intampla, si interpreteaza lipsa de atentie in mod gresit. Pot incerca chiar sa intre in competitie cu "lucrul" care atrage atentia femeii. Ajung sa se simta dezorientati si, daca intalnesc o alta femeie dispusa sa ii asculte, ii vor cauta compania din ce in ce mai des. Timpul petrecut cu o femeie care ii acorda atentie si rabdare creste, iar de aici decurg consecintele inevitabile. Pe parcurs, lucrurile se complica, iar barbatul care nu intentiona sa calce "pe-alaturi", se trezeste implicat intr-o relatie serioasa.

Ratacitorul de varsta mijlocie

Exista doua tipuri des intalnite de amorezi. Primul este barbatul aflat in plina criza a varstei mijlocii. Daca tu esti ocupata incercand sa fii o mama perfecta sau sa iti construiesti o cariera, el isi petrece timpul cladindu-si un univers. O femeie ocupata va percepe cu greutate greutatile vietii unui barbat. El trebuie sa isi intretina familia pentru tot restul vietii, ceea ce inseamna compromisuri si renuntari, mai ales la visele tineretii. In momentul in care ajunge la o anumita varsta, barbatul se poate simti deziluzionat. Simte ca s-a metamorfozat in ceea ce nu si-a dorit niciodata - o furnica oarecare din musuroi. Catre 40 de ani, barbatul isi da seama ca a renuntat la pasiunile si visele tineretii, pentru o slujba satisfacatoare si o familie obisnuita. Din nefericire, nu se mai poate opri, pentru ca familia are nevoie de bani in permanenta si nu isi poate permite sa sacrifice bunastarea familei pentru ca sa "exploreze noi teritorii si frontiere" (asta in cazul in care este un tip responsabil). Chiar daca nu toti barbatii au aventuri extraconjugale, toti inteleg motivele determinante. Totul pare o capcana, viata este doar rutina, iar o alta femeie naste sentimente si comportamente de mult uitate.
Multi barbati nu se simt in stare sa discute despre sentimente sau partea spirituala a vietii lor, explica psihoterapeuta Lynda Field. In loc sa incerce sa isi continue viata in ciudat programului schimbat al sotiei (sau a noilor ei preocupari), acestia se concentreaza asupra sentimentului ca ceva lipseste din viata lor. Acest lucru ii face vulnerabili. Societatea actuala pune foarte mult accent pe infatisarea si succesul unui barbat, de aceea interesul unei alte femei le ofera emotii noi, diversitate, noutate sub o sumedenie de forme, le ofera un motiv nou pentru a se ocupa de propria persoana.
Acesta ar putea fi motivul cel mai frecvent pentru justificarea unei aventuri extraconjugale: relatia este un exercitiu de orgoliu. Datorita acestui motiv, unui barbat caruia viata i se pare plictisitoare si are o aventura - dar continua sa isi iubeasca sotia cu adevarat - trebuie sa i se acorde o a doua sansa. O data ce un barbat, pus in aceasta situatie, realizeaza ca si-a riscat viata (de cuplu si de familie), e foarte probabil ca sa ii puna foarte repede capat. Majoritatea barbatilor nu urmaresc sa aiba o relatie sau sa isi raneasca sotiile, doar ca lucrurile o iau razna.

Barbatul care nu poate spune "nu"

Un cu totul alt tip este cuceritorul in serie. Acesta intalneste o femeie in timp ce are o alta relatie in derulare, iar noua cucerire este absolut uimita cand afla ca o inseala si pe ea. Acest barbat nu se va schimba niciodata, pentru ca nu vrea. Sau nu poate.
Exista barbati casatoriti (sau re-casatoriti), cu copii, care isi inseala nevestele timp de luni de zile. Multi au ocazia sa intalneasca des femei datorita profesiunii lor, iar sotiile nu sunt banuitoare tocmai din acest motiv. Dupa cateva ocazii de socializare, acesti barbati incep un flirt - niciodata nevinovat-, care sfarseste intotdeauna intre asternuturi. Acest tip de barbat nu incearca sa gasesca o explicatie psihologica pentru comportamentul lui; eventual, va da vina pe o familie putin iubitoare si o copilarie in care nu a avut parte de afectiune. Nu se va simti deloc vinovat, plecand de la premiza ca "barbatul e dator sa incerce". Un astfel de barbat este usor de depistat, dar deseori "noua" femei din viata lui este convinsa ca il poate schimba, ca o va trata altfel decat pe celelalte. Ei bine, greseste. Tiparele de comportament, cum este infidelitatea in serie, sunt rezultatul unei profunde probleme psihologice. E greu de acceptat faptul ca unii barbati nu se schimba niciodata, dar oare nu ar trebui sa fie tratati ca pe orice alt tip de escroc? In mod cert nu ti-ai dori o relatie cu un hot sau un infractor. Atunci de ce sa ai o relatie cu cineva care te-ar insela in mod constant?

Il poti impiedica sa calce pe alaturi?

Oare femeile ar trebui sa se simte pur si simplu vinovate pentru infidelitatile sotilor lor? Nu, dar exista anumite tipuri de comportament care il pot "ajuta" sa se arunce in bratele altei femei. Gelozia, agresivitatea, capriciile sunt atitudini greu de suportat. Imposibilitatea de a avea incredere in cel de langa tine, pana in punctul de a-l interoga sau a-l banui pentru orice fleac, conduce la situatii insuportabile pentru ambii parteneri implicati. Un barbat cu o sotie incredibil de geloasa poate crede ca va fi blestemat sa aiba in chinurile iadului fie ca are o relatie extraconjugala, fie ca nu are, iar infidelitatea devine o "profetie care se auto-implineste", altfel spus - un fel de auto-sugestie.
Gelozia exagerata denota grave probleme psihologice, spune doctorul Paul Hauck in cartea sa dedicata acestui sentiment. Cand partenerul iti repeta ca nu e cazul sa fii suspicioasa, nu trebuie sa accepti automat acest lucru. Totusi. in marea majoritate a cazurilor, partenerul tau are dreptate iar tu gresesti. O natura paranoica, un profund sentiment de nesiguranta si niste complexe de inferioritate te vor determina sa vezi un rau acolo unde nu exista. Iar gelozia este unul dintre factorii care distrug relatii, pentru ca gelozia se poate transforma in violenta, psihoza, posesivitate exacerbata.
Daca te concentrezi prea mult asupra relatiei tale, partenerul tau se va simti incoltit, se va simti obligat sa faca acelasi lucru. Este extrem de important sa mentii anumite interese si preocupari in afara relatiei. O relatie buna inseamna ca fiecare dintre cei implicati au continuat sa existe ca individualitati; o relatie buna inseamna doi oameni legati prin interese comune, toleranta, rabdare si afectiune, si nu doua persoane ce cauta sa fie unul singur, doua individualitati care sunt anulate in afara granitelor relatiei. In momentul in care te indragostesti, o faci datorita a ceea ce reprezinta cealalta persoana, facandu-i loc in viata ta. A renunta la propria independenta, si, implicit, la increderea fortele proprii poate fi o alegere gresita. Unul dintre parteneri se va simti in permanenta slab, inferior, avand continua nevoie de sprijinul celuilalt, care va dori sa scape din aceasta situatie sau sa o schimbe.
Sigur, exista o premiza a infidelitatii pe care nu o poti evita: barbatul care se indragosteste cu adevarat, pe neasteptate, de o alta femeie, fara nici un alt motiv decat… o atractie irezistibila. Din fericire, expertii in psihologia cuplului ne spun ca acest scenariu are loc extrem de rar. Adevarul este ca, desi infidelitatea este unul dinte lucrurile de care toti ne temem, exista intotdeauna semnale de avertizare, mai ales cand unul dintre parteneri este nefericit si predispus sa insele. Trebuie doar sa le vedem din timp. Continuand sa analizezi chintesenta relatiei voastre, construind o relatie pe incredere si incercand sa va oferiti momente fericite, veti cladi cel mai puternic obstacol in calea infidelitatii.


By :Irina Markovits
copyright 121

Abilitatea de a asculta

Intr-o lume in care "a te face ascultat" devine sinonim cu "a avea dreptate", "a fi interesant", "a fi capabil", "a fi bun", "a te impune", a vorbi pare mai important decat a asculta.
Viata ne ofera insa si momente in care e preferabil "sa ascultam". De ce? Poate pentru a-l cunoaste pe celalalt, pentru a-i afla nevoile, pentru a-i surprinde intentiile sau pentru a-l insoti, cu adevarat, intr-o dezvaluire. Dar, a asculta este o arta, sustin specialistii in comunicare, o arta care se cere a fi exersata, ca si vorbirea, pentru a-si dovedi eficienta.
Pentru eficientizarea comunicarii este recomandata utilizarea unor tehnici specifici de ascultare:

parafrazarea - formularea, cu propriile cuvinte, a ceea ce crezi ca ai auzit;

clarificarea - adresarea de intrebari cu scop de clarificare, ameliorare sau completare a imaginii;

feed-back-ul - impartasirea onesta, imediata a ceea ce gandesti si simti in legatura cu ceea ce ai primit in timpul comunicarii.


A asculta este mai mult decat a nu vorbi si a auzi. Ascultarea presupune atentie, implicare, efort, curiozitate, intelegere, deci consum de energie psihica. Mai mult, ascultarea poate fi sabotata de urmatoarele 12 blocaje:

* Comparatia – in loc sa-l asculti pe celalalt, tu esti ocupat sa te "masori" cu el, pentru a stabili cine este mai competent, devenind dificil sa intelegi ce ti se comunica si sa raspunzi adecvat.
* Contestarea - manifesti o puternica nevoie de a dezbate si a argumenta, doresti sa-ti exprimi opozitia si nu mai asculti restul ideilor celuila
* Acordul excesiv - esti de acord cu absolut orice, in incercarea de a te face placut si a evita conflictul sau confruntarea (insa tot ceea ce este cenzurat va erupe mai tarziu cu mai multa forta).
* A avea dreptate - nevoia de a avea dreptate te inchide la critici si la sugestii constructive.
* Comutarea - schimbarea brusca a subiectului atunci cand nu te simti confortabil cu tema discutata sau alegi sa glumesti pe seama ei.
* Filtrarea - selectezi anumite informatii sau emotii in detrimentul altora cu un caracter negativ, destabilizator.
* Etichetarea - punand etichete celuilalt, traiesti iluzia cunoasterii (confunzi partea cu intregul) si nu mai faci niciun efort pentru a-l asculta.
* Identificarea - povestea pe care celalalt ti-o dezvaluie iti activeaza propria ta poveste, necontinuta inca; devii preocupat cu retrairea sau rezolvarea ei si nu mai poti fi disponibil pentru a afla povestea completa a celuilalt.
* Visarea - atunci cand esti plictisit, obosit sau anxios te lasi in voia imaginatiei si nu mai poti fi prezent la realitatea celuilalt.
* Rezolvarea problemelor - esti concentrat mai mult pe descoperirea solutiilor si pe rezolvarea problemelor celuilalt, decat pe ascultarea si insotirea lui.
* Vederea paranormala - incercarea de a patrunde "dincolo" de ceea ce comunica partenerul pentru a afla ce simte si gandeste cu "adevarat"; interpretativitatea te impiedica si iti distrage atentia de la ceea ce tocmai iti comunica celalalt.
* Recapitularea - intreaga ta atentie este focalizata pe discursul intentionat ca raspuns pentru celalalt, simuland ascultarea si repetand in gand ideile considerate importante.

Cunoasterea acestor blocaje in actul comunicarii nu ne garanteaza "succesul". Ne poate face insa mai constienti de ceea ce facilitam si/sau respingem in intalnirea cu celalalt. Si ne invita sa privim comunicarea si dintr-o alta perspectiva: un dar pentru noi si pentru celalalt.

Cafeaua noastra cea de toate zilele

Doar de putini ani stim cu exactitate ce se ascunde intr-un bob de cafea, prin ce mecanisme alchimice se propaga din licoarea neagra si fierbinte acea aroma intens parfumata, dar si care sunt principiile active capabile sa dezlantuie energie de la prima sorbitura.
Molecula de cafeina a fost izolata de chimistul german Ferdinand Runge in 1820, dar, la peste 180 de ani la descoperirea ei, inca ii fascineaza pe oamenii de stiinta. Desi unul dintre efecte este acela de a actiona ca stimulant, adica de a inlatura, chiar daca numai temporar, senzatia de oboseala, insusirea cea mai importanta a cafeinei – careia cafeaua ii datoreaza celebritatea nu numai in randul oamenilor obisnuiti, ci si al comunitatii stiintifice – este activitatea ei farmacologica. Cate putin si de multe ori. Acesta este cel mai eficient mod de a bea cafea pentru a trage doar foloase de pe urma cafeinei, fara ca odihna nocturna sa ne fie afectata. Au ajuns la aceasta concluzie, in 2004, cercetatorii de la Rush University Medical Center din Chicago si Harvard Medical School din Boston.
Iar daca multa lume se teme ca bautul cafelei poate antrena vreo dependenta, un alt studiu, realizat de Institutul Francez pentru Cercetari Medicale si Sanatate, a dezmintit orice invinovatire adusa popularei bauturi: consumul a una pana la trei cesti de cafea in fiecare zi nu provoaca altceva decat efectele pozitive ale cresterii energiei si ale imbunatatirii atentiei si capacitatii de concentrare. Experimentul, realizat pe soareci, a aratat ca, spre deosebire de substante precum amfetaminele, cocaina sau nicotina, care, consumate chiar si in doze mici, pot conduce la dependenta, cafeina nu actioneza asupra zonelor creierului care sunt implicate in astfel de procese. Potrivit cercetatorilor francezi, pentru activarea respectivelor zone ar trebui ca un om sa-si administreze intr-o singura doza echivalentul a sapte cani de cafea, ceea ce ar duce, fireste, la imediate efecte colaterale: anxietate, nervozitate, depresie.

A bea sau a nu bea cafea ?

Ii ajuta sau nu-i ajuta pe atleti? Aceasta este hamletiana intrebare pe care numerosi oameni de stiinta din Europa si din Statele Unite si-o pun atunci cand vorbesc despre efectele cafeinei asupra rezistentei fizice si, implicit, asupra prestatiei sportive. In pofida numeroaselor studii menite a elucida acest mister, incertitudinea persista intr-o asemenea masura incat, pana in clipa de fata, nimeni nu si-a asumat responsabilitatea de a da un raspuns definitiv. Ce-i drept, ritmul in care cercetarile avanseaza este destul de lent, intrucat efectele cafeinei variaza in functie de greutatea corporala, de tipul de exercitiu performat, de durata si intensitatea acestuia, ba chiar de mediul in care sportivii se antreneaza. Cu totul diferit stau insa lucrurile pe „teren“, unde atletii nu dau nici pe departe dovada de atatea scrupule.
Se spune ca un procent de 50% dintre ciclisti nu uita niciodata sa-si alimenteze „rezervorul“ cu trei-patru cesti de cafea, recurgand la acest stimulent inainte si in timpul competitiilor. Motivul este evident: cafeina, al carei nume chimic este 1,3,7 trimetilxantina, ca si teofilina (1,3 dimetilxantina) continuta in ceai sau teobromina (3,7 dimetilxantina) din cacao, toate trei apartinand aceleiasi familii a metilxantinelor, stimuleaza nu numai sistemul nervos central, ci si muschii inimii, generand o crestere atat a frecventei pulsului, cat si a debitului cardiac (cantitatea de sange pompata pe minut); de pe urma acestora beneficiaza mai ales cei ce practica sporturi de performanta si au nevoie de o inima care sa functioneze la capacitate maxima. {i asta nu este totul. Gratie cafeinei, musculatura bronhiilor se relaxeaza, favorizand o respiratie mai buna – aspect fara indoiala crucial pentru atleti. Consumul excesiv de cafea si de alte bauturi care contin cafeina este totusi taxat de testele antidoping. A aflat acest lucru pe pielea lui fostul campion italian de ciclism Gianni Bugno, suspendat, in 1994, din activitatea competitionala vreme de 3 luni, in urma unui control toxicologic din care a reiesit ca in sange ii „clocoteau“ peste 12 miligrame de cafeina/litru de urina (limita maxima admisa de Comitetul Olimpic International). O cifra imposibil de atins prin consumul a doar trei sau patru cesti de cafea.
O veste buna si pentru amatorii de alte „sporturi“. Potrivit unui studiu recent al specialistilor de la Kaiser Permanent Medical Care Program din Oakland, California, publicat in prestigioasa Archives of Internal Medicine, consumul de cafea protejeaza organismul marilor bautori de alcool de riscul cirozei hepatice. Cercetatorii au examinat si confruntat observatiile facute asupra a 125.580 de persoane care, intre 1978 si 1985, au declarat voluntar ce cantitati de cafea, ceai si bauturi alcoolice consuma in mod regulat. In 2001, 330 dintre acestea au fost diagnosticate cu ciroza ficatului. In cazul a 199, cauza imbolnavirii era strans legata de consumul ridicat de alcool. Dupa analizarea intregului volum de date, concluzia a fost ca, in cazul bautorilor de cursa lunga, consumul de cafea actioneaza ca un fel de antidot, fiind invers corelat cu riscul de ciroza. Nu s-a constatat in schimb nici un efect benefic asupra ficatului in cazul consumului de ceai. Este cafeaua, asadar, si nu orice alta substanta care contine cafeina, cea in masura sa inhibe declansarea acestei maladii.

Mit sau realitate ?

MIT: Cafeaua da dependenta.
REALITATE: Oamenii afirma ca sunt „dependenti“ de cafea in acelasi mod in care spun ca sunt dependenti de shopping, de munca sau de televizor. In realitate, in opinia majoritatii cercetatorilor, cafeina nu creeaza dependenta. Intrerupt brusc, consumul obisnuit de cafea le poate provoca insa unora dureri de cap, oboseala sau somnolenta. Aceste simptome dureaza o zi sau doua si pot fi evitate prin reducerea treptata a consumului.

MIT: Cafeaua creste riscul de osteoporoza.
REALITATE: Unele studii au indicat consumul de cafea ca pe un factor al pierderii de calciu din organism, prin intermediul urinei. S-a demonstrat insa ca este vorba despre o pierdere infima si ca, de fapt, consumul de cafea in limite normale nu influenteaza negativ nivelul de calciu si densitatea osoasa.

MIT: Cafeaua poate sa provoace cancer.
REALITATE: Doua studii realizate in Norvegia si Hawaii pe un numar mare de persoane si analiza a 13 teste in care au fost implicati peste 20.000 de subiecti nu au pus in evidenta nici o legatura intre consumul obisnuit de cafea si riscul de cancer (dimpotriva, antioxidantii din cafea par a avea efecte benefice asupra sanatatii).

MIT: Cafeaua creste riscul bolilor cardiace.
REALITATE: Studii realizate la scara larga au demonstrat ca bautul cafelei nu sporeste riscul bolilor cardiovasculare, nu ridica nivelul colesterolului in sange si nu determina neregularitati ale batailor inimii. La unii subiecti sensibili la cafeina s-a observat doar o usoara si temporara crestere a presiunii sanguine in urma consumului de cafea. O crestere comparabila cu cea provocata de urcatul scarilor.

MIT: Femeile gravide trebuie sa evite consumul de cafea.
REALITATE: Doua studii relevante, realizate in Statele Unite, nu au identificat vreo legatura intre consumul de cafea si numarul de sarcini anormale. Nici alte cercetari stiintifice ulterioare nu au reusit sa coreleze consumul de cafea cu avortul spontan sau cu cresterea anormala a fatului.

Cafeaua si creierul

Cafeina poate actiona ca neuroprotector impotriva morbului Parkinson, boala degenerativa cauzata de diminuarea nivelului de dopamina din creier. Este concluzia unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Massachusetts General Hospital din Boston si publicat in Journal of Neuroscience. Michael A. Schwarzschild si colegii sai au utilizat un model animal pentru a reproduce boala, relevand faptul ca administrarea de MPTP (o substanta ce scade drastic nivelurile de dopamina) le cauza soarecilor de laborator aparitia simptomelor specifice Parkinson-ului. In schimb, administrarea preventiva de cafeina – echivalentul a una-doua cesti in cazul unui om – reducea efectul substantei chimice si mentinea dopamina la nivel normal, impiedicand neurodegenerarea. Potrivit oamenilor de stiinta, actiunea neuroprotectoare a cafeinei survine prin blocarea receptorului neuronal A2A, o proteina aflata doar in celulele implicate in degenerarea specifica bolii lui Parkinson.
Probabil ca rezultatul cel mai surprinzator, dar si cel mai cert, scos la iveala in urma experimentelor facute in ultimii 15 ani cu privire la efectele cafeinei asupra fertilitatii masculine a fost ca, la barbati, consumul de cafea stimuleaza motilitatea („vioiciunea“) spermei. Asadar, spermatozoizii hipocinetici (cei cu motilitate insuficienta) ar putea fi viabili pentru o eventuala inseminare artificiala sau fecundare in vitro dupa un tratament cu cafeina.

Carte de vizita

In natura exista peste 80 de specii ale arborelui de cafea, planta din familia rubiaceelor, dar cele mai importante din punct de vedere comercial sunt Arabica si Canephora, ultima cunoscuta si sub numele de Robusta. Cele doua specii de cafea prezinta diferente atat calitative, cat si cantitative in ceea ce priveste compozitia chimica. Arabica stocheaza mai multe lipide si alte substante, precum trigonelina, in vreme ce Robusta contine mai multa cafeina si acizi clorogenici. Compozitia cafelei se modifica semnificativ prin procesul de prajire. Multi compusi ai acesteia se transforma, altii dispar, altii noi se formeaza. In prima faza se reduce umiditatea boabelor verzi, incalzindu-se pana cand ating o temperatura de 160 de grade Celsius; in acest punct incep pierderile de substante organice, concomitent cu formarea anhidridei carbonice; este si temperatura la care survin importante transformari chimice si se formeaza multe sute de substante volatile, ce determina atat aroma cafelei prajite, cat si pigmentii maronii, a caror structura e cunoscuta doar partial. La peste 240 de grade Celsius, bobul incepe sa arda. Cele mai recente studii cu privire la compozitia chimica a cafelei, realizate dupa metodologii sofisticate, au identificat mai bine de 600 de substante diferite: minerale, lipide, trigliceride, acizi grasi liberi, proteine, aminoacizi, carbohidrati si cafeina.
Cafeaua noastra cea de toate zilele contine circa 4% minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor etc.). Potasiul se „elibereaza“ aproape in totalitate pe parcursul prepararii bauturii, regasindu-se in ceasca de cafea. Multe lipide se pierd insa in timpul prajirii, iar altele sunt retinute de filtru sau de expresor. Cafeaua fiarta (turceasca) este singura in care majoritatea lipidelor trec in bautura. Tocmai aceasta fractie lipidica este cea care poate contine asa-numitul „factor X“, suspectat ca ar fi responsabil de cresterea nivelulului colesterolului in sange. Cafeina este absorbita foarte rapid de catre organismul uman, la nivel gastrointestinal. Ea atinge concentratia maxima in sange dupa doar 15 minute de la „administrare“, pentru ca apoi aceasta sa se diminueze in mod treptat, disparand in totalitate dupa cateva ore. Studii de data recenta sugereaza ca licoarea ar putea fi utila in tratamentul reactiilor alergice, gratie capacitatii sale de a reduce concentratia de histamine – substantele produse prin reactia organismului la un alergen.
Ce se intelege prin „consum moderat de cafeina“ ?
Pentru o persoana adulta, consumul moderat de cafeina este de circa
300 mg/zi. Iata care sunt cantitatile de cafeina continute in cele mai frecvente tipuri de cafea:
- solubila: 75 mg la o ceasca de 190 ml
- la filtru: 85 mg la o ceasca de 190 ml
- espresso: 30-50 mg la o cescuta de 30 ml

Recesiunea - cum, de ce si ce ne mai asteapta

Criza actuala a iesit la suprafata in august 2007 cind mai multi "ninja" (din engleza: "no income, no jobs and no assets" – adica persoane fara venituri, fara locuri de munca si fara alte active) nu au mai platit ratele la creditele ipotecare sub-prime din Statele Unite – adica acele credite cu un risc ridicat de nerambursare. In conditii obisnuite, faptul ca o banca isi exercita dreptul la ipoteca nu este anormal. Problema a fost ca aceste credite sub-prime au reprezentat, la jumatatea lui 2007, aproape un sfert din totalul creditelor ipotecare din Statele Unite, scrie Emil Stoica, intr-o analiza a motivelor care au generat criza financiara si a implicatiilor acesteia asupra Romaniei, publicata de Dilema veche.
In august 2007 am vazut semnele, dar conditiile au aparut cu mult timp inainte. In ’80 si ’90 piata financiara s-a liberalizat atit in Statele Unite, cit si in Marea Britanie, dar si in multe alte state din intreaga lume, de la Islanda pina in Romania. Aceasta liberalizare a fost insotita de reglementari si controale publice neadecvate.
Institutiile financiare si in primul rind bancile de afaceri (printre care si defuncta Lehman Brothers) au atras cei mai talentati specialisti in economie, informatica si matematica. Acestia au inovat finantele si au inventat si rafinat o serie intreaga de produse financiare; produse si inovatii ce erau in cele din urma reglementate de catre autoritati, insa doar la mult timp dupa aparitia lor, cind deja aparusera alte produse, alte inovatii.
Cu alte cuvinte, controlul statului nu a tinut pasul cu inventivitatea oamenilor. Autoritatile americane au pus gaz pe foc. Astfel, pentru a evita o criza economica in anii 2001-2002, rata oficiala a dobinzii a fost drastic redusa, creditele ipotecare au inceput sa fie extrem de usor acordate. Cum actiunile la bursa tocmai cazusera, investitiile imobiliare pareau extrem de sigure.
S-a creat astfel o bula imobiliara. Bancile care acordau creditele le vindeau imediat mai departe, de exemplu, catre banci de afaceri precum Lehman Brothers; cei care le cumparau le impachetau cum doreau, adica le vindeau la pachet cu credite bune. Iar astfel de pachete erau revindute, iarasi reimpachetate, despachetate si iar vindute.
Nimeni nu mai stia unde se afla riscul. Iar atunci cind aproape un sfert dintre creditele acordate intr-o piata precum Statele Unite nu prea sint recuperabile, casele intrind in posesia bancilor, se creeaza pe piata o supra-oferta de locuinte. Supra-oferta genereaza caderea preturilor, deci pierderi pentru cel care detine ipoteca.

Cum functioneaza bancile

Ideea de baza a afacerii unei banci este ca se indatoreaza pe termen scurt, de exemplu, atragind sume din partea populatiei sau din partea diferitelor firme. Aceste sume sint date cu imprumut mai departe, insa pe termen lung. Datoriile unei banci sint foarte lichide, in timp ce activele unei banci sint pe termen lung, deci mai putin lichide.
Cum se poate mentine un astfel de model de afaceri? Raspunsul este simplu: deponentii au incredere in banci. Falimentul bancii de afaceri Lehman Brothers a aratat ca depozitele la banci nu sint asa de sigure, a aparut neincrederea deponentilor, bancile nu se mai imprumuta intre ele decit la costuri extrem de ridicate. Daca deponentii isi retrag lichiditatile, pentru a acoperi aceste cereri de retragere, bancile sint nevoite sa-si vinda din active.
Cum activele erau destinate a fi detinute pe termen lung, valoarea de vinzare fortata este mai mica decit valoarea reala a acestui activ. Ca atare, bancile inregistreaza pierderi.
Un exemplu, pentru a fi mai clar despre ce vorbesc: in Marea Britanie exista aproximativ 20 de milioane de locuinte, cu un pret mediu de 200.000 de lire sterline. Majoritatea acestor locuinte sint luate pe credit, iar buna parte dintre ele, la valoarea maxima a locuintei.
Teoretic, o scadere cu 10% a pretului locuintelor se traduce printr-o pierdere de valoare de 400 de miliarde de lire. Cum, in cele din urma, locuintele sint ipotecate in favoarea bancilor, pierderile potentiale pentru banci se ridica deci la 400 de miliarde de lire sterline. Aceasta suma reprezinta mai mult decit valoarea capitalurilor proprii ale tuturor bancilor britanice.
Asadar, viitorul bancilor ca model de afaceri a fost pus sub semnul intrebarii, cu urmari extrem de grave asupra economiei reale. O incetare a activitatilor bancilor se traduce prin recesiune profunda: firmele nu se mai pot imprumuta, productia scade, locurile de munca dispar, consumul scade, veniturile statului din impozite scad. Asta inseamna recesiune profunda.

De ce au intervenit guvernele?

Pentru a evita recesiunea profunda, firmele, familiile, economia in general au nevoie de finantari din partea bancilor. Bancile au nevoie sa recistige increderea deponentilor. Deci au nevoie de lichiditate. Falimentul unei banci importante intr-o tara are consecinte grave asupra activitatilor bancilor peste tot in lume. Recesiunea economica nu se poate reduce doar la Statele Unite, ea va afecta intreaga lume.
Din aceasta cauza, actiunile concertate ale guvernelor si bancilor centrale sint de aplaudat. Aceste institutii au injectat bani in sistem, atit lichiditati prin intermediul bancilor centrale, cit si sume care permit bancilor sa-si mentina valoarea pina vor recupera banii prinsi in active pe termen lung.

La ce sa ne asteptam

Actiunile financiare de salvare de sute de miliarde de dolari ale diferitelor guverne se vor traduce printr-un control mai accentuat al statului in lumea bancara. De exemplu, directorii Royal Bank of Scotland au fost nevoiti sa demisioneze dupa ce au cerut ajutorul Guvernului britanic, guvernul va controla banca, devenind practic actionarul principal. De asemenea, se vor introduce reglementari extrem de stricte in privinta activitatilor bancilor. Guvernele stiu ca pe termen lung bancile sint mai bine gestionate in mod privat. De aceea, cred ca se va trece la o reprivatizare, odata ce noile controale vor deveni functionale.
Da, este adevarat ca gestiunea privata a bancilor a produs acest dezastru. Insa actiunile lor au adus si dezvoltare: s-au lansat noi industrii, s-au construit milioane si milioane de locuinte, s-au obtinut profituri care au fost impozitate (in Marea Britanie sectorul financiar este al doilea contributor la buget, dupa industria energetica); s-au creat milioane si milioane de locuri de munca din China pina in Estonia, ceea ce a adus crestere economica, cresterea economica a generat alte locuri de munca, deci mai multe taxe, inclusiv mai multe taxe pe locuinte si tranzactii imobiliare.
Ne vom astepta ca bancile sa fie mai mici decit mamutii de pina in 2007. Este adevarat, in momentul de fata are loc o consolidare. Insa una dintre problemele acestei crize este ca bancile si alte institutii financiare (cum ar fi si AIG – printre cei mai mari asiguratori din lume) sint prea mari. Datoriile Barclays – o banca britanica – sint mai mari decit produsul intern brut al Marii Britanii; datoriile Fortis – o banca din Benelux – sint mai mari decit produsul intern brut al Belgiei.

Ce se va intimpla cu Romania

Din fericire, Romania a scapat deocamdata de pierderi in sistemul bancar. Acesta pare sa functioneze normal. Parte din merit revine Bancii Nationale care a invatat lectiile Bancorex si Banca Agricola si a avut reglementari draconice in comparatie cu alte tari. In plus, rezerva de 26 de miliarde de euro a BNR trebuie sa fie mai mult decit suficienta pentru a evita orice mica problema din sistemul bancar romanesc.
Insa la nivelul economiei reale, nu are cum sa scape. Recesiunea ce se intrevede in Europa de Vest si in America nu are cum sa nu ne afecteze: Romania exporta mai mult de 70% pe aceste piete. In plus, obtinerea de imprumuturi pentru dezvoltare va fi mult mai grea si mai costisitoare.
Ca atare, investitii planificate se vor face mai tirziu sau vor fi mai mici sau nu se vor face deloc. Romania se afla intr-o perioada de crestere economica, insa aceasta crestere spectaculoasa din ultimii ani se va tempera. Guvernul Romaniei, atit cel actual, cit mai ales cel viitor trebuie sa invete din aceste lectii. Trebuie sa invete ca atunci cind economia creste, este nevoie de un control al cheltuielilor bugetare si, eventual, de excedent bugetar. Aceste rezerve pot fi folosite in momente mai grele, precum cel din aceasta perioada.
Si nu in ultimul rind, cred ca a devenit clar pentru toata lumea ca nimeni nu poate fi izolat intr-o criza financiara si ca este nevoie de masuri comune la nivel international. Romania a fost afectata si ea, leul depreciindu-se mai repede decit s-a prevazut, cursul de schimb leu/euro a atins in urma cu trei saptamini maximum din ultimii ani. Un curs care nu este constant aduce incertitudini si deci costuri suplimentare firmelor si familiilor. De aceea, prioritatea politica a viitorului guvern este sa lucreze impreuna cu Banca Nationala pentru adoptarea cit mai rapida a monedei unice europene